întocmire sf [At: MINEIUL (1776), 52/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~ri / E: întocmi] 1 Înfăptuire întocmai cum trebuie. 2 Așezare frumos, în ordine Si: orânduire, orânduială. 3 (Înv) Organizare cu caracter social-politic. 4 Elaborare. 5 Formare. 6 Construire. 7 Proiectare a unui plan. 8 Dispunere într-un anumit fel Si: potrivire. 9 Organizare. 10 Măiestrie. 11 (Nob) Netezire. 12 (Ccr; iuz) Instituție.