ÎNTINDE (-tind; pf. -tinsei; part. -tins) I. vb. tr. 1 A lăți, a mări, a da mai multă suprafață sau volum: ~ hotarele țării; a-și ~ stăpînirea peste o țară ¶ 2 A lungi: ~ mîna, brațul; ~ pasul sau piciorul (la drum), a-și grăbi mersul: întinseră pasul la drum ca să se întoarcă la împăratul (ISP.); întinseră piciorul la drum și... ajunseră și ei la porțile cetății (ISP.); Ⓕ: ~ vorba ¶ 3 A trage de ceva ca să stea cît se poate de drept, fără nici o cută sau îndoitură; a încorda, a înstruna: nu ~ ața, că se rupe; ~ o frînghie; ~ arcul, coardele; ~ cocoșul unei puști; ~ de mînecă ¶ 4 A așterne, a desfășura în lung și în lat: ~ un covor; ~ aluatul; ~ masa, a pune masa; ~ la pământ pe cineva, a-l doborî, a-l lasa lungit; ~ rufele, a le atîrna pe o frînghie, pe gard, etc. ca să se usuce ¶ 5 A așeza, a pune: ~ o cursă, lațuri ¶ 6 A o ~, a merge de-a dreptul, fără a ocoli, a merge strună, a se duce ață; a o ~ la drum, a porni grăbit: caii ascultă de gura lui și-o întinde la drum (ISP.). II. vb. refl. 1 A se lăți, a se mări, a căpăta mai multă suprafață; a se răspîndi: de firea lui este ca să se întindă ca pecingenea (ISP.); umbrele serii se întindeau pe văi (ALECS.): Ⓕ; beția se întinsese în toată strălucirea ei (D.-ZAMF.) ¶ 2 A se lungi, a desfășura în toată lungimea lor brațele și picioarele: începură a se ~ și a căsca (ISP.); Ⓕ: s’au întins mai mult decît le ajungea țolul (JIP.) ; (P): cît ți-e plapoma, atît te’ntinde! Ⓕ: ~ la vorbă; nu te’ntinde! nu-ți lua prea multe libertăți, nu te’ntrece cu măsura ¶ 3 A se desfășura în lung și în lat: înaintea lui se întindea un drum lung, alb și drept (VLAH.); pr. ext.: s’a întins o horă cît casa asta de mare (ALECS.) ¶ 4 A se trage (vorb. de un lichid care se îngroașe): vinul a început să se întindă; moarea de varză... dacă nu-i păstrată la răcoare... începe să se întindă (PAMF.) [lat. intĕndĕre].