însănătoșitor, -oare adj. Care însănătoșește ◊ „Ursul învestește o veche practică medicinală populară cu atributele unui simbol: apăsarea însănătoșitoare a fiarei carpatine semnifică infuzia de vitalitate pe care o aduce contactul nemediat cu viața, cu realitatea.” Sc. 9 X 70 p. 4 (din însănătoși + -tor)