însăcurat, -ă, însăcurați, -te, adj. – (reg.) 1. Asigurat. 2. Interzis, cu interdicție; condamnat: „...că el [Vasile Lucaciu] n-o fo’ slobod să se vadă, că el o fo’ însăcurat din patru țări” (Papahagi, 1925: 323; Sat Șugatag). (Maram.). – Din în- + lat. securus + -at (MDA).