ÎNSÎNGERA, însîngerez, vb. I. Tranz. A face să sîngereze, a umple de sînge. Ghimpii trandafirilor i-au însîngerat mîna. ♦ A acoperi de sînge, a păta cu sînge. De sus de pe acoperiș se aruncase cineva... și însîngerase pietrele caldarîmului. PAS, Z. I 310. ♦ Fig. A înroși. Jos în vale, apa însîngerată de lumina focului. CAMILAR, N. I 92. Soarele, coborîndu-și razele, însîngera acoperișul de olane. DUNĂREANU, N. 29.