însușire sf [At: (a. 1804) URICARIUL, I, 17/18 / Pl: ~ri / E: însuși] 1 Luare în stăpânire Si: însușit¹ (1), (înv) însușie (1). 2 (Nob) Câștigare. 3 Arogare a unui drept Si: însușit¹ (3), (înv) însușie (3). 4 Asimilare a unor cunoștințe temeinice, idei, opinii Si: însușit¹ (4), (înv) însușie (4). 5 Adoptare a opiniei cuiva Si: însușit¹, (înv) însușie (5). 6 Luare în seamă a părerii cuiva Si: însușit¹ (6), (înv) însușie 7 Trăsătură distinctivă Si: (înv) însușietate (1), însușime (1). 8 Fel de a fi sau de a se prezenta Si: (înv) însușietate (2), însușime (2). 9 Talent.