opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

ÎNSPIȚARE, înspițări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a înspița și rezultatul. ei. – V. înspița.

înspițare sf [At: DEX2 / Pl: ~țări / E: înspița] Punere a spițelor la o roată.

ÎNSPIȚARE, înspițări, s. f. Acțiunea de a înspița și rezultatul ei. – V. înspița.

ÎNSPIȚA, înspițez, vb. I. Tranz. (Pop.) A pune spițe la o roată. – În + spiță.

înspița vt [At: PAMFILE, I. C. 170 / Pzi: ~țez / E: în- + spiță] A pune spițe la o roată.

ÎNSPIȚA, înspițez, vb. I. Tranz. A pune spițe la o roată. – În + spiță.

înspițà v. a pune spițe unei roți.

Ortografice DOOM

înspițare (pop.) s. f., g.-d. art. înspițării; pl. înspițări

înspițare (pop.) s. f., g.-d. art. înspițării; pl. înspițări

înspițare s. f., g.-d. art. înspițării; pl. înspițări

înspița (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înspițez, 3 înspițează; conj. prez. 1 sg. să înspițez, 3 să înspițeze

înspița (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspițează

înspița vb., ind. prez. 1 sg. înspițez, 3 sg. și pl. înspițează

Sinonime

SCAUN DE ÎNSPIȚAT s. v. cobilă.

Intrare: înspițare
înspițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspițare
  • ‑nspițare
  • înspițarea
  • ‑nspițarea
plural
  • înspițări
  • ‑nspițări
  • înspițările
  • ‑nspițările
genitiv-dativ singular
  • înspițări
  • ‑nspițări
  • înspițării
  • ‑nspițării
plural
  • înspițări
  • ‑nspițări
  • înspițărilor
  • ‑nspițărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înspița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înspița
  • ‑nspița
  • înspițare
  • ‑nspițare
  • înspițat
  • ‑nspițat
  • înspițatu‑
  • ‑nspițatu‑
  • înspițând
  • ‑nspițând
  • înspițându‑
  • ‑nspițându‑
 singular plural
  • înspițează
  • ‑nspițează
  • înspițați
  • ‑nspițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înspițez
  • ‑nspițez
 (să)
  • înspițez
  • ‑nspițez
  • înspițam
  • ‑nspițam
  • înspițai
  • ‑nspițai
  • înspițasem
  • ‑nspițasem
a II-a (tu)
  • înspițezi
  • ‑nspițezi
 (să)
  • înspițezi
  • ‑nspițezi
  • înspițai
  • ‑nspițai
  • înspițași
  • ‑nspițași
  • înspițaseși
  • ‑nspițaseși
a III-a (el, ea)
  • înspițează
  • ‑nspițează
 (să)
  • înspițeze
  • ‑nspițeze
  • înspița
  • ‑nspița
  • înspiță
  • ‑nspiță
  • înspițase
  • ‑nspițase
plural I (noi)
  • înspițăm
  • ‑nspițăm
 (să)
  • înspițăm
  • ‑nspițăm
  • înspițam
  • ‑nspițam
  • înspițarăm
  • ‑nspițarăm
  • înspițaserăm
  • ‑nspițaserăm
  • înspițasem
  • ‑nspițasem
a II-a (voi)
  • înspițați
  • ‑nspițați
 (să)
  • înspițați
  • ‑nspițați
  • înspițați
  • ‑nspițați
  • înspițarăți
  • ‑nspițarăți
  • înspițaserăți
  • ‑nspițaserăți
  • înspițaseți
  • ‑nspițaseți
a III-a (ei, ele)
  • înspițează
  • ‑nspițează
 (să)
  • înspițeze
  • ‑nspițeze
  • înspițau
  • ‑nspițau
  • înspițară
  • ‑nspițară
  • înspițaseră
  • ‑nspițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înspițare, înspițărisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a înspița și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înspița DEX '09 DEX '98

înspița, înspițezverb

  • 1. popular A pune spițe la o roată. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + spiță DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.