ÎNSENINA (-inez) I. vb. refl. 1 A se face senin, limpede: cerul s’a înseniat ¶ 2 Ⓕ A se lumina, a se înviora: cînd îl văzu, fața ei se ’nsenină, cum se ’nsenină o undă de o rază (EMIN.). II. vb. tr. 1 A da seninătate, limpezeală: E ca durerea mea s’o ’mpac, Înseninîndu-mi gîndul (EMIN.) ¶ 2 A înviora: își însenină privirea și se așeză leneș pe un jilț (GN.).