ÎNNĂDI, NĂDI (-ădesc) I. vb. tr. A adăuga o bucată, o parte (spre a lungi, spre a mări); a coase capăt la capăt: tot trențele alea le cîrpește, le înnădește (BR.-VN.). II. vb. refl. 1 Mold. A se dedulci, a prinde poftă de ceva bun, a prinde nărav: niște porci, spărgînd gardul într’un loc, se înnădise în grădină la păpușoiu (CRG.); O vulpe la țăran se înnădise-odată La păsări în poiată (DON.) ¶ 2 F A sc însoți, a se înnoda în dragoste: dascălul... se dete pe lîngă mama copiilor... și se înnădi cu dînsa (ISP.) [n a d ă].