ÎNNOT, ❍ DE-A ÎNNOTUL, ❍ DE-A ÎNNOATELE adv. Înnotînd: Dîmbovița în București, era o gîrlă pe care nu fie-cine o putea trece înnot (I.-GH.); a scăpa înnot; de-a înnotul nu se încumeta s’o treacă, fiind apa foarte lată (RET.); nu era pod de trecut și trebuia să treacă de-a înnoatele prin apă (CAR.) [înnota].