înnobilare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 113, 9/1 / V: ~lire / S și: îno~ / Pl: ~lări / E: înnobila] 1 Acordare a titlului de noblețe unei persoane Si: înnobilat¹ (1). 2 Ridicare a cuiva în grad Si: înnobilat¹ (2). 3 Sporire a distincției și rafinamentului unei persoane Si: înnobilat¹ (3). 4-5 Îmbunătățire a calității (unei rase de animale sau a) unei specii de plante Si: înnobilat¹ (4-5). 6 Îmbunătățire, prin procedee fizice sau chimice, a proprietăților unor materiale, substanțe etc. Si: înnobilat¹ (6).