ÎNMLĂDIA, (ÎM)MLĂDIA (-diiu) vb. tr. și refl. 1 A (se) face mlădios; Ⓕ: adevărata iubire înduioșază și îmmlădie și cea mai tare fire (BR.-VN.) ¶ 2 A (se) încovoia, a (se) îndoi: goelanzii își înmlădie aripile și fug (D.-ZAMF.); băietanul se ferește înmlădiindu-se din șale (SAD.); cadînele seraiului se mlădie înaintea lui ca niște trestii de baltă (DLVR.); Dacă boiul mi-l înmlădiu... (EMIN.); Veselă-ți mlădii trupșorul (COȘB.); Plopul nălt l’a lui suflare ca o creangă se mlădie (ALECS.) [vsl. mladŭ].