înlănțuire sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pl: ~ri / E: înlănțui] 1 Legare în lanțuri. 2 Cuprindere a cuiva în brațe. 3 (Fig) Seducere. 4 Strângere de jur-împrejur a unui obiect. 5 Așezare în rând a obiectelor legându-se unul de altul ca verigile unui lanț Si: înlănțuit¹ (5). 6 Înșiruire neîntreruptă a unor elemente. 7-8 (Deducere sau) succedare logică.