ÎNJUNGHIA (-ghiu) vb. tr. și refl. A (se) junghia, a(-și) tăia gîtul, a(-și) înfige arma, cuțitul în beregată sau în altă parte a trupului: țăranii voioși, în ziua de Ignat, după ce înjunghiară porcii și-i părpăliră (DLVR.); pr. ext.: iacă-tă-ne în Târgul-Frumos, unde am și înjunghiat cîți-va harbuji (CRG.).