ÎNJUGA (-jug) I. vb. tr. A pune boul sau boii în jug (spre a putea trage carul, plugul, etc.): înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure (CRG.); și atîția robi le căzură în mînă, încît și înjugară la plug ca pe vite (ISP.); ~ carul, a pune boii la car. II. vb. refl. A-și băga capul în jug; Ⓕ a se înhăma, a se apuca de un lucru greu, obositor, de lungă durată [lat. in-jugare].