înhățat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~ați, ~e / E: înhăța] 1 Prins cu violență, rapid și pe neașteptate Si: înșfăcat. 2 Dus undeva împotriva voinței lui. 3 (D. oameni) Care s-a luat la ceartă sau la bătaie. 4 (Rar; d. lupte) Care a început fără veste. 5 (D. un obiect, un avantaj) Obținut prin violență sau viclenie.