îngrijire sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/21 / Pl: ~ri / E: îngriji] 1 Grijă purtată unei ființe sau unui lucru Si: îngrijit¹ (1), solicitudine, (înv) îngrijăluire. 2 (Înv) Îngrijorare. 3 Precauție. 4 Menajare. 5 Supraveghere a stării de sănătate a unei persoane Si: îngrijit¹ (5). 6 Urmare a unui tratament medical Si: îngrijit¹ (6). 7 Atenție față de aspectul exterior Si: îngrijit¹ (7). 8 (Îs) Personal de ~ Personal care se ocupă cu curățenia într-o instituție. 9 (Îas) Personalul medical dintr-un spital. 10 (Îe) A da primele ~rări A da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc.