ÎNGHEȚA (-eț) vb. tr. și refl. 1 A (se) preface în ghiață: fermecătoare... (care) îngheța apa în blid în postul Sîm-Pietrului (RET.); apa a înghețat tun (DLVR.); ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig (CRG.) ¶ 2 Ⓕ A rămînea țeapăn, înțepenit; a încremeni: se încordă în lungul trupului și îngheță rigid, ca o pîrghie, în dreptul oglinzii (DLVR.); un zăngănit de arme în curte îngheață deodată veselia oaspeților (VLAH.); ~ de frică, a-i ~ inima, a-i ~ sîngele (de frică), a rămînea înțepenit, încremenit de frică: i s’a încleștat gura și a înghețat de frică (CRG.); înghețase sîngele în ea de frică (ISP.); cînd căzu băiatul, îmi îngheță inima (JIP.), [lat. in-glaciare].