înfurcire sf [At: DA ms / V: ~rcare / Pl: ~ri / E: înfurci] (Îrg) 1 (Îf înfurcare) Luare a fânului sau a altui nutreț în furcă Si: (Îrg) înfurcit¹ (1). 2 Desfacere a unui obiect astfel încât să aibă două sau trei brațe Si: (îrg) înfurcit¹ (2). 3 (Rar) Bifurcare de drumuri Si: (îrg) înfurcit¹ (3). 4 (Fig) Ceartă. 5 (Fig) Încăierare.