înfundătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: înfunda + -tură] 1 Loc dosit și închis în toate părțile. 2 (Înv) Loc îngrădit într-o moșie, care aparține altcuiva decât stăpânului acesteia. 3 Fundătură. 4 Drum care se pierde în pădure sau în câmp. 5 (Pop) Dig. 6-7 Adunătură de mâl și de bușteni aduși de apă care (schimbă sau) opresc cursul acesteia. 8 Fund care astupă un butoi sau o cofa. 9 Umplutură care astupă un gol într-un zid sau într-un gard. 10 (Mpp) Astm.