înfruntare sf [At: COD. VOR. 110/7 / Pl: ~tări / E: înfrunta] 1 (Îrg) Reproș. 2 (Îrg) Dezaprobare. 3 (Îrg) Mustrare cu asprime Si: înfruntat¹ (3). 4 (Îrg; pex) Batjocorire. 5 (Înv; nob) Convingere a unei persoane prin mustrări să adopte o atitudine, să acționeze într-un anumit mod etc. Si: înfruntat¹ (5). 6 (Înv) Rușinare. 7 Împotrivire cu curaj Si: înfruntat¹ (7). 8 Întâmpinare cu tărie a unei amenințări, a unei provocări Si: înfruntat¹ (8). 9 Insultă publică Si: înfruntat¹ (9). 10 Schimb aprins de cuvinte Si: înfruntat¹ (10).