înfigere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înfige] 1 Împlântare în ceva a unui obiect ascuțit Si: înfipt¹ (1). 2 (Înv) Instalare într-un loc Si: înfipt¹ (2). 3 Fixare a unui obiect în ceva Si: înfipt¹ (3). 4 Înțepare. 5 Rămânere a cuiva neclintit într-un loc Si: înfipt¹ (5). 6 (Rar) Amestecare a cuiva în ceva la care nu se pricepe Si: înfipt¹ (6). 7 Insistență într-o acțiune Si: înfipt¹ (7). 8 Intrare a cuiva într-un loc nepoftit, cu obrăznicie Si: înfipt¹ (8). 9 Apucare a unui obiect cu putere, fără a avea dreptul Si: înfipt¹ (9).