înfeudare sf [At: MAIORESCU, D. II, 146 / P: ~fe-u~ / V: ~feod~ / Pl: ~dări / E: înfeuda] 1 Acordare cuiva a unui bun ca feudă. 2 (Fig) Aderare totală la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul era angajat față de suzeran. 3 Subordonare totală față de cineva. 4 (Pex) Supunere.