ÎNDĂRĂTNICIE, ❍ ÎNDĂRĂP(T)NICIE sf. Starea sau fapta celui îndărătnic, încăpățînare: Migălind vorbă cu vorbă, c’o ’ndărătnicie crudă (VLAH.); o vedenie care i se ține cu îndărătnicie înaintea ochilor (BR.-VN.); împărătul... văzînd îndărăptnicia bebei, s’a făcut numai foc de mînie (SB.).