ÎNDĂRĂTNICI, ❍ ÎNDĂRĂPNICI (-icesc) I. vb. tr. A face să se încăpățîneze : nu făcu nicio mișcare, ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el (ISP.). II. vb. refl. A se încăpățîna: să nu crează acel împărat că el este zăcaș și se îndărătnicește a nu-i trimite vre-un fiu (ISP.); de te-i îndărătnici, eu sînt în stare să rădic de-a lungul gardului un zid ’nalt (ALECS.) [îndărătnic].