ÎNDĂRĂT, ❍ ÎNDĂRĂPT adv. 1 În urmă, înapoi: ea tot înainte mergea și îndărăt nu se uita (ISP.); ca un tigru făcu o săritură îndărăpt (GN.); Petrea Făt-frumos tot nu s’au întors îndărăpt acasă (SB.); a merge ~, a da înapoi, a scădea: buba mere îndărăpt (PĂC.); a merge ~ ca racul, a) a merge făcînd pași înapoi; b) a da înapoi, a regresa, a-i merge din ce în ce mai prost; a da ~, a) a înapoia, a da înapoi: i-am dat ~ cartea pe care mi-a împrumntat-o; b) a da înapoi, a regresa, a scăpătă: bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt (ISP.); c) a face un pas sau mai mulți înapoai; a se da ~, a se retrage, a face pași înapoi: a început calul lui a se da îndărăpt (SB.) ¶ 2 În sens invers, de-a’n-doasele: ce mi-i da mie... ca apa din rîul de dinaintea casei să curgă îndărăpt? (SB.); l-au pus pre un cal îndărăpt, cu fața spre coada calului (NEC.) ¶ 3 Dimpotrivă, invers, vice-versa: după ce s’au făcut papă, aceleași îndărăpt le-au cîntat (CANT.) ¶ 4 ~ul (construit cu genit.), în dosul, la spatele, în urma, înapoia: ~ul armatei; ~ul meu ¶ D’ANDARATELE(A), D’ANDĂRATELE(A), a) pe la spate; b) făcînd pași înapoi: să învețe... să meargă de-andăratele cu sfeșnicul într’o mînă și cu cădelnița în cealaltă dinaintea preotului (I.-GH.); c) în sens invers; începînd de la urmă, de la coadă: încalecă d’andăratele pe o saca și se plimbă pe podul Mogoșoaiei (CAR.); d) Ⓕ pe dos: începe cartea (de joc) flacăului ... să meargă tot d’andăratele (CAR.); omul îndărătnic toate d’andaratele le face [lat. in-de-rĕtro].