ÎNDUPLECA (-plec), † ÎNDUPLICA (-ic) vb. tr. și refl. 1 A (se) încovoia, a (se) îndoi: să știe Jigmond această poveste: să înduplece nuaia, iară să nu o frîngă (N.-COST.); cel beat... se silește să meargă drept, iară el se înduplecă (ȚICH.) ¶ 2 Băn. A sumete, a răsfrînge (mînicile) ¶ 3 ‡ A (se) supune, a birui, a aduce subt ascultare: cu armele atîta i-au îngrozit și cu pacea atîta i-au înduplecat (CANT.); negreșitei științe pururea a să înduplica și ei a să pleca (CANT.) ¶ 4 A (se) hotărî, a (se) decide după multă stăruință sau rugăminte, să facă pe voia noastră, să ne împlinească cererea: m’am frămîntat cu gândul... cum aș putea ~ pe mama să mă dee mai bine la mănăstire (CRG.); se înduplecară la rugăciunile lui și-l primiră (ISP.): abia acum s’au înduplicat părinții împăratului ca să se strămute la curtea lui (SB.) [‡ d u p l e c a < lat. d u p l ĭ c a r e].