îndreptător, ~oare [At: COD. VOR. 123/5-6 / V: (înv) ~derept~, ~direp~ / Pl: ~i, ~oare / E: îndrepta + -tor] (Înv) 1-6 smf, a (Persoană) care îndreaptă (4,17,18). 7 smf (Ccr) Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie Si: corector. 8 smf Conducător. 9 sn Rindea (mare). 10 sn Semn care indică o direcție.