ÎNDESTULA (-ulez), ❍ ÎNDESTULI (-ulesc) vb. tr. și refl. 1 A da (a lua) destul, a căuta, a (se) îngriji să aibă de ajuns; a (se) sătura: unii din călători... se îndestulaseră de țuică pe la cîrciume (ISP.); ce-mi văzură ochii, o săptămînă să te tot uiți și tot să nu te îndestulezi (ISP.); să aștepte pînă s’a face ziuă bine, c’apoi pe toți îi îndestulește (RET.) ¶ 2 A (se) mulțumi, a satisface, a fi satisfăcut: pe mulți îi ducea la Tarigrad de-i supăra, și încă nu se îndestula cu atîta (LET.); i-au spus să se îndestuleze cu cît au primit (SB.); potcașul însă nu se îndestulește, merge la judecatorie (RET.) [îndestul].