Definiția cu ID-ul 886945:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUVIINȚARE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. [Pr.: -vi-in-] – V. încuviința.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUVIINȚARE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. [Pr.: -vi-in-] – V. încuviința.