ÎNCURCĂTURĂ (pl. -turi) 1 sf. Lucru încurcat, treabă încurcată, turburare ¶ 2 Învălmășeală: cine știe ce ~ vei face p’acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi (ISP.) ¶ 3 Situațiune încurcată; bocluc, belea; a băga în ~; nu s’a rugat lui Dnmnezeu, să-l scape din ~... ci numai de capul lui a lucrat (RET.) ¶ 4 🩺 ~ de mațe, boală gravă intestinală: se ’ncinge luptă în măruntaie ... pînă se face ~ în mațe, de se sparge praporul (CAR.).