Definiția cu ID-ul 1120270:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încurare sf [At: ÎNDREPTAREA (1652), ap. TDRG / V: (înv) ~răre / Pl: ~rări / E: încura] (Îrg) 1 Conducere rapidă a unui atelaj cu cai Si: (îrg) încurat1 (1). 2 Alergare. 3-4 Parcurgere în goană (cu caii) a unei distanțe Si: (îrg) încurat1 (3-4). 5 Cursă de cai Si: cavalcadă, (îrg) încurat1 (5). 6 Incursiune în viteză Si: încurat1, năvală. 7 Alergare în libertate a cailor Si: (îrg) încurat1 (7). 8 Zburdălnicie. 9 Joc al adulților ca al unor copii Si: (îrg) încurat1 (9). 10 Lăsare în voia viciilor Si: (îrg) încurat1 (10).