încruntare sf [At: PSALT. 106/37 / Pl: ~tări / E: încrunta] 1 (Înv) Sângerare provocată de răni, de lovituri, de bătaie etc. 2 (Înv) Înroșire de sânge. 3 (Înv) Batere a cuiva, umplându-l de sânge. 4 (Înv) Mușcare a cuiva până ce sângerează. 5 (Pop; spc) Sângerare a unui dinte lovit. 6 (înv; fig) Săvârșire a unei fapte urâte, condamnabile. 7 (Pop; ccr) Tăietură mică făcută cu scopul de a provoca sângerarea. 8 (Pop; ccr) Crestare în formă de cruce a pleoapelor ochilor la oi. 9 Apropiere a sprâncenelor și ivire a cutelor verticale pe frunte în semn de nemulțumire, mânie, mirare, îngrijorare etc. 10 (Ccr) Privire aspră sau posomorâtă. 11 (Îvp) Tundere a mustăților.