ÎNCREȚITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Creț, cută, îndoitură: începu a curge de prin încrețiturile hainei sale mărgăritare, de umplu locul (ISP.); își făcu un locușor subt o ~ a poclăzii (GRL.) ¶ 2 Sbîrcitură: cu obrajii supți și plini de încrețituri (BR.-VN.); apa-i gălbuie, lină, fără nici o ~ (VLAH.) [încreți].