ÎNCORONA (-onez) I. vb. tr. 1 A pune o coroană pe cap ¶ 2 A însemna, a împodobi a-și ~ fruntea cu flori ¶ 3 A răsplăti, a recompensa: ~ munca ¶ 4 A sfîrși, a desăvîrși: o faptă eroică îl încoronează viața; ca să-și încoroneze succesul, militarul s’a dus acasă și... s’a împușcat (CAR.). II. vb. refl. ① A-și pune coroana (de suveran) pe cap ¶ 2 A se încununa, a se împodobi cu o coroană.