înconjurător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~i, ~oare / E: înconjura + -(ă)tor] 1 a Care se află de jur-împrejur. 2 a (Îrg) Care ocolește. 3 a (Îrg) Care împrejmuiește. 4 smf (Îrg) Persoană care se află în apropierea cuiva. 5 sm (Înv) Dușman care asediază o cetate.