înconjurat², ~ă a [At: CORESI, PS. 76 / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~ați, ~e / E: înconjura] 1 (D. un loc, un lucru) Ocolit. 2 (D. persoane) în jurul căruia sunt strânse ființe sau lucruri. 3 (D. persoane) Care trăiește în societatea sau în tovărășia cuiva. 4 Încercuit. 5 (Spc) Care este încercuit de forțe armate Si: asediat². 6 (Spc) Împrejmuit cu gard Si: îngrădit². 7 (Fig; d. substanțe, situații sau persoane) Evitat. 8 (Pop; fig) Luat pe departe Si: menajat². 9 (Îvp; d. locuri, țări, ape etc.) Străbătut în lung și în lat. 10 (Pfm; îlav) Pe ~e Indirect.