dexonline

info

3 intrări

12 definiții

explicative DEX (11)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

încondurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (înv) ~oder~ / Pl: ~ați, ~e / E: încondura] (Înv) Care este încălțat cu conduri.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCONDURAT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.

ÎNCONDURAT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. – V. încondura².

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

încoderat, ~ă a vz încondurat

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCONDURA¹, încondur și încondor, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURA², încondur și încondor, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.

ÎNCONDURA¹, încondur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

ÎNCONDURA², pers. 3 încondură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

A ÎNCONDURA pers. 3 încondură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

încondúr și -éz, a -á v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.

Arhaisme și regionalisme

încondura, încondur sau încondurez, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: încondurat

încondurat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încondurat ‑ncondurat	înconduratul înconduratu‑ ‑nconduratul ‑nconduratu‑	încondurată ‑ncondurată	încondurata ‑ncondurata
nominativ-acuzativ	plural	încondurați ‑ncondurați	încondurații ‑ncondurații	încondurate ‑ncondurate	înconduratele ‑nconduratele
genitiv-dativ	singular	încondurat ‑ncondurat	înconduratului ‑nconduratului	încondurate ‑ncondurate	înconduratei ‑nconduratei
genitiv-dativ	plural	încondurați ‑ncondurați	înconduraților ‑nconduraților	încondurate ‑ncondurate	înconduratelor ‑nconduratelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

încoderat

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: încondura (încălța)

încondura¹ (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondură ‑ncondură	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondur ‑ncondur	(să) încondur ‑ncondur	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	înconduri ‑nconduri	(să) înconduri ‑nconduri	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondură ‑ncondură	(să) încondure ‑ncondure	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondură ‑ncondură	(să) încondure ‑ncondure	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

încondura³ (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (VT201) Surse flexiune: DAR, Scriban		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondurează ‑ncondurează	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondurez ‑ncondurez	(să) încondurez ‑ncondurez	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	încondurezi ‑ncondurezi	(să) încondurezi ‑ncondurezi	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondurează ‑ncondurează	(să) încondureze ‑ncondureze	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondurează ‑ncondurează	(să) încondureze ‑ncondureze	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

încondura² (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (VT36) Surse flexiune: DLRLC		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondoară ‑ncondoară	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondor ‑ncondor	(să) încondor ‑ncondor	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	încondori ‑ncondori	(să) încondori ‑ncondori	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondoară ‑ncondoară	(să) încondoare ‑ncondoare	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondoară ‑ncondoară	(să) încondoare ‑ncondoare	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

arată variantele

Intrare: încondura (înfoia)

încondura¹ (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondură ‑ncondură	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondur ‑ncondur	(să) încondur ‑ncondur	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	înconduri ‑nconduri	(să) înconduri ‑nconduri	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondură ‑ncondură	(să) încondure ‑ncondure	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondură ‑ncondură	(să) încondure ‑ncondure	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

încondura³ (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (VT201) Surse flexiune: DAR, Scriban		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondurează ‑ncondurează	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondurez ‑ncondurez	(să) încondurez ‑ncondurez	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	încondurezi ‑ncondurezi	(să) încondurezi ‑ncondurezi	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondurează ‑ncondurează	(să) încondureze ‑ncondureze	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondurează ‑ncondurează	(să) încondureze ‑ncondureze	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

încondura² (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (VT36) Surse flexiune: DLRLC		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	singular	plural
		(a) încondura ‑ncondura	încondurare ‑ncondurare	încondurat ‑ncondurat înconduratu‑ ‑nconduratu‑	încondurând ‑ncondurând încondurându‑ ‑ncondurându‑	încondoară ‑ncondoară	încondurați ‑ncondurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încondor ‑ncondor	(să) încondor ‑ncondor	înconduram ‑nconduram	încondurai ‑ncondurai	încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (tu)	încondori ‑ncondori	(să) încondori ‑ncondori	încondurai ‑ncondurai	încondurași ‑ncondurași	înconduraseși ‑nconduraseși
	a III-a (el, ea)	încondoară ‑ncondoară	(să) încondoare ‑ncondoare	încondura ‑ncondura	încondură ‑ncondură	încondurase ‑ncondurase
plural	I (noi)	încondurăm ‑ncondurăm	(să) încondurăm ‑ncondurăm	înconduram ‑nconduram	încondurarăm ‑ncondurarăm	înconduraserăm ‑nconduraserăm încondurasem ‑ncondurasem
	a II-a (voi)	încondurați ‑ncondurați	(să) încondurați ‑ncondurați	încondurați ‑ncondurați	încondurarăți ‑ncondurarăți	înconduraserăți ‑nconduraserăți înconduraseți ‑nconduraseți
	a III-a (ei, ele)	încondoară ‑ncondoară	(să) încondoare ‑ncondoare	încondurau ‑ncondurau	încondurară ‑ncondurară	înconduraseră ‑nconduraseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

încondurat, înconduratăadjectiv

1. Umflat, înfoiat. DLRLC DLRM

sinonime: umflat înfoiat
- format_quote Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29. DLRLC

etimologie:

vezi încondura DLRM

încondura, încondurverb

reflexiv

1. rar A se încălța cu conduri. DLRLC DLRM

etimologie:

în- + condur DLRM

încondura, încondurverb

tranzitiv

1. rar (Despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. DLRLC DLRM
- format_quote Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161. DLRLC

etimologie:

în- + condur DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.