ÎNCOLȚI (-țesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) apuca cu colții, cu dinții; a (se) înhăța: întinde de tine ca cîinii, cînd se încolțesc și se încaibără la mortăcină (JIP.) ¶ 2 Ⓕ A împinge în colț, a pune la strîmtoare, a strîmtora: pe mine mă încolțise un autor într’un ungher și-mi spunea viața și operele lui (VLAH.); adevărul însă era... să încolțească pe Ștefan și să-l dea pierzării (ISP.) ¶ 3 🌿 A da colț, a germina, a răsări: încolțise iarbă, să fi zis că a sosit Priar (DLVR.); pică o sămînță dintr’un pom... singură încolțește, prinde rădăcini și trăește (BR.-VN.); Ⓕ: astfel de idei încolțeau pe nesimțite și prindeau rădăcină în mintea mea (GN.); o viață puternică, civilizată, încolțise aci (VLAH.).