❍ ÎNCIOCĂLA (-ălez) I. vb. tr. ① Olten. A aduna, a strînge la un loc ¶ 2 Olten. A drege, a regula: înciocăla și omul nostru plugul și porni cu argatul la ’ntors de miriști (PAMF.) ¶ 3 Trans. A înjheba, a întocmi: Sasul nostru făcu ce făcu și înciocălă strigătura aceasta (IK.-BRS.). II. vb. refl. Olten. (CIAUȘ.) (PȘC.) A se întrema, a se înfiripa [ciocălău].