ÎMPĂRȚIRE sf. 1 Faptul de a (se) împărți și rezultatul acestei acțiuni, împărțeală ¶ 2 ‡ Diviziune, operațiune care are de scop, dîndu-se două numere, numite unul „împărțitor” iar celălalt „deîmpărțit”, să se găsească un al treilea număr, numit „cît” care, înmulțit cu împărțitorul, să redea pe deîmpărțit.