ÎMPĂRTĂȘI (-ășesc) I. vb. tr. 1 A face părtaș la ceva, a da și altuia o parte din ceva: nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta (ODOB.) ¶ 2 ⛪ A cumineca, a griji ¶ 3 A lua parte la ceva, a participa: împărtășesc cu voi bucuria de a vă vedea scăpați; ~ soarta cuiva, a avea aceeași soartă: Porojan însă nu împărtăși soarta celorlalți Țigani (ALECS.); ~ părerea cuiva, a fi de aceeași părere: nu putem ~ părerea nici a unora nici a altora (CAR.) ¶ 4 A transmite, a comunica, a face să treacă asupra altuia: cînd rîdea, împărtășea și altora veselia lui ¶ 5 A da de știre, a face cunoscut: le-am împărtășit această veste plăcută; și fiindcă n’am nici o taină la sufletul meu, vi-l împărtășesc și d-voastră aici (ISP.). II. vb. refl. 1 A avea parte de ceva, a se face părtaș la ceva: împărtășiți-vă toți din roadele muncii sale (ODOB.) ¶ 2 ⛪ A lua sfînta grijanie, a se griji, a se cumineca: (e) om cu frica lui Dumnezeu care se spovăduește și se ’mpărtășește de cinci ori pe an (ALECS.).