împușcat², ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 117/ 16 / Pl: ~ați, ~e / E: împușca] 1 (D. glonț) Descărcat dintr-o armă de foc. 2 (Îe) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) ~ A se deplasa foarte repede. 3-4 (D. oameni, vânat etc.) (Ucis sau) rănit prin tragere cu o armă de foc. 5 (Spc) Executat². 6 (D. lichide) Țâșnit cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: explodat, împroșcat². 7 (D. vopsele, tencuieli) Degradat prin umflare, cojire etc. Si: cojit, coșcovit, scorojit. 8 Nimerit prin țintire cu o armă într-un anumit punct. 9 (D. explozibile) Detonat. 10 (Arg; d. sume de bani) Câștigat repede și ușor, în general printr-un expedient. 11 (Arg; d. sume de bani) Risipit repede. 12 (Arg) Găsit din întâmplare. 13 (D. pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.