ÎMPUIA (uiez) I. vb. tr. 1 A depune ouăle (vorb. de insecte): după ce matca a împuiat toate acele mii de ochiuri (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ F ~ urechile, a ameți (cu vorba, etc.): ne-am săturat de scîrțîiturile a doi păcătoși de gașpari, care ne-au împuiat urechile (ISP.) ¶ 3 A face pe ceva diferite desenuri, a împistri: ~ ouă (roșii) (PAMF.); (bradul) îl pun jos și-l împuie (GR.-N.). II. vb. intr. A încolți, a lua naștere; a se încuiba: toate se fac bune și îngăduala împuiază (JIP.). III. vb. refl. A se înmulți [puiu].