ÎMPROȘCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Stropitură: îl trecem (rîul) într’o ~ de stropi (IRG.) ¶ 2 Asvîrlitură (cu pietre, etc.): începuseră a adăugi și mere pe lîngă celealte mici împroșcături de care se slujea în sistemul lor de bătălie (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ Vorbă de ocară: au înghițit în tăcere împroșcăturile spălătoreselor (SB.) [împroșca].