ÎMPRESURA (esor, -esur) vb. tr. 1 ‡ A apăsa greu asupra unui lucru; a înnăbuși: cînd se va tîmpla de-și vor ~ coconul lîngă ei într’așternut (PRV.-MB.) ¶ 2 A da năvală (de jur împrejur), a năpădi, a cuprinde de toate părțile: Aducerele-aminte adesea mă ’mpresoară (VLAH.); mama nici grijă n’avea de vedeniile ce mă împresurau (GN.) ¶ 3 A încorjura: acel cerc de lumină ce le împresura (ODOB.); Ⓕ: Afrodita o împresură de nuri și de vino ’ncoace (ISP.) ¶ 4 🎖️ ‡ A ataca cu armată, a începe atacul: Ungurii... simțind că-i împresoară vrăjmașii, de sîrg s'au gătit de războiu (GR.-UR.) ¶ 5 🎖️ A încorjura cu armată: ~ o cetate; erau trimiși... pe lîngă generalii corpurilor cari împresurau cetățile de pe malurile Dunării (I.-GH.) ¶ 6 A călca drepturile cuiva, a usurpa: ~ o moșie [lat. * impresurare < pressura].