ÎMPOTRIVI (-ivesc) vb. refl. 1 A se pune împotriva cuiva, a nu voi, a nu lăsa să se facă, a căuta să împiedice ceea ce vrea altul, a se opune: vrei să pleci? nu mă împotrivesc; luau bani... fără ca nimeni să îndrăznească a li se ~ (I.-GH.) ¶ 2 A ține piept, a se lupta împotriva: dar cine s’ar putea ~ cu acea bidiganie spurcată? (RET.); nici o femeie nu era în stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori (GN.).