împingător, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 201 / Pl: ~i, ~oare / E: împinge + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împinge. 3-4 smf, a (Persoană) care îndeamnă pe cineva la ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care silește pe cineva la ceva. 7 sm Instrument, dispozitiv cu care se împinge ceva. 8 sf (Spc) Unealtă de scândură cu care se împing cerealele de pe arie spre grămadă. 9 (Spc) sn Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului pe țeavă.