ÎMPILA (-ilez) vb. tr. 1 A apăsa cu greutate: Soarta-mi împilează viața la pămînt (PANN) ¶ 2 Ⓕ A asupri, a nedreptăți, a prigoni: nevoile bieților creștini împilați de acest crunt stăpînitor (ISP.): ai săi totdeauna l-au împilat (NEGR.) [probabil din pile, pl. dispărut al lui p i u ă, cu însemnare proprie de „a da la piuă”].