împiedicare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 301/18 / V: ~dec~, ~pedec~ / Pl: ~cări / E: împiedica¹] 1 Fixare a unei piedici la picioarele unui animal, pentru a împiedica fuga Si: împelecare (1), împelecat¹ (1), împiedicat¹ (1). 2 Înfrânare a roților unui vehicul pentru a-l face să meargă mai greu Si: împiedicat¹ (2). 3 Punere în calea cuiva a unei piedici pentru a-l face să cadă la pământ Si: împiedicat¹ (3). 4 (Fig) Ținere în loc a cuiva sau a ceva Si: împiedicat¹ (4). 5-6 Lovire cu piciorul de un obstacol (și cădere) Si: împelecare (2-3), împelecat¹ (2-3), împiedicat¹ (5-6), poticnire. 7 (Îrg; ccr) Obstacol. 8 Împleticire a pașilor Si: împiedicat¹ (7). 9 Așezarere a piedicii de siguranță la mecanismul armelor de foc Si: împiedicat¹ (8). 10-11 Neputință a articulării sunetelor, din cauza consumului de alcool Si: împiedicat¹ (9-10). 12 Vorbire nedeslușită, greoaie, însoțită de repetiția silabelor Si: găngăvire, împiedicat¹ (11).